Sunt poveşti ce ard neîncetat Poveşti ce nasc din iubire Am trecut prin multe şi-am sperat Să-nveţi să crezi în mine
De-ai privi adânc în ochii mei Ai vedea ce-nsemni pentru mine Aş renunţa la toate pentru noi Nu pentru iubire
Aş vreau să fiu tot ce-ţi doreşti Vreau să fiu tot ce iubeşti Te vreau pe tine Aş vreau să simţi cât te iubesc Să-nţelegi cât îmi doresc Să crezi în mine … x2
Simt o adiere în priviri Căldura ta mă-nconjoară Paşii tăi gonesc în amintiri Făcandu-le să doară
Am trăit un vis plin de culori Un vis trăit lângă tine Mângâierea ta-mi dădea fiori Trăiam să simt iubire
Aş vreau să fiu tot ce-ţi doreşti Vreau să fiu tot ce iubeşti Te vreau pe tine Aş vreau să simţi cât te iubesc Să-nţelegi cât îmi doresc Să crezi în mine … x2
Dorul din mine cere iubire Îmi arde inima Lupt cu oricine pentru tine
Aş vreau să fiu tot ce-ţi doreşti Vreau să fiu tot ce iubeşti Aş vreau să simţi cât te iubesc Să-nţelegi cât îmi doresc
Aş vreau să fiu tot ce-ţi doreşti Vreau să fiu tot ce iubeşti Aş vreau să simţi cât te iubesc Să-nţelegi cât îmi doresc Să crezi în mïne!
Si am din nou nu sunt bine,deloc!Poate ca e prea greu sa stau acum si sa ma uit prin foile scrise in tot acest timp. Ca sa ma descarc am mazgalit multe foi cu scrisu meu indiscifrabil si asta spune multe despre starea mea de spirit... Mi'e greu sa ma obisnuiesc cu unele lucruri si cu lipsa lor. Bunul simt al altora lasa de dorit.Si nu!nu ma simt bine deloc... Ma simt tradata pana la ultima picatura de sange,mi'e dor de ce era... Mi'e dor de mine.. De ce ne schimbam toti?De ce nu putem ramane asa cum eram?De ce nu pot sa fiu copilaroasa si matura in acelasi timp?De ce nu am timp de nimic?nici macar sa ma uit in urma mea?De ce mereu obsesia asta sa trecem peste tot ce odata ne-a ranit? Nimeni nu intelege ca desi ranile is dure si urate de toti aceste rani ne fac sa vrem cat ai mult pericolul si cat mai mult sa ne ranim din nou numai ca sa simtim ca traim? Vreau din nou sa simt macar pentru cateva secunde ca am lumea la picioare..Oare asta chiar vreau cu adevarat? Si nu!Nu am nevoie de o lama.Am nevoie de tandrete,de intelegere,nu am nevoie de mii si mii de fete,nu am nevoie de combinatii gen:roz gri,roz turcoaz,camera mi-am zugravit-o eu singura crezand ca asa voi putea sa incep sa fiu din nou eu..Vroiam sa fie roz,dar a iesit portocalie,inca o dovada ca nu trebuie sa ma grabesc si ca nu o sa mai am parte de nimic bun in viata mea asa cum vreau.Am schimbat multe la mine,insa nu chiar pe toate.Nu am putut sa schimb la mine si egoismul de a fi imposibila,de a nu-mi conveni nimic si de a fi rece.Imi place in ultima vreme sa neg tot ce se intampla cu mine,imi place sa urasc,cred ca asta e.. Imi pun foarte multe intrebari la care nu gasesc raspunsul.Dar oare am sa-l gasesc curand?
